Umbrele copacilor se modeleaza pe zid.E cald.Prognoza meteo a anuntat in continuare temperaturi peste 36 C.E totusi sfarsitul lunii august.Trotuarul e o lava incinsa.Sticla de apa,e singura care ma ajuta sa rezist.
Imi vin in minte vorbele bunicii : "sa porti mereu ceva pe cap,pe asemenea calduri…".Cu parere de rau,niciodata nu am adorat palarile de vara,mi se par ciudate.
Ma indrept grabita spre casa.La cativa pasi in fata mea era o domna mai in varsta,vindea flori.
Ma opresc sa cumpar un buchet de flori,cu gandul ca am sa trec pe la ea.Ii placeau atat de mult florile,bucuria sufletului ei.Tin minte de cand eram mica curtea plina de flori.De cand dadea firul ierbii pana toamna tarziu.
Bunica era o mangaiere pentru toti,o fire blnda,calda,mereu incercand sa ajute. O a doua mama.
Acum,lacrimi imi inunta fata .
Privesc tabloul de pe raftul din biblioteca.Cum ma tinea in brate si imi canta.Inchid ochii si ma las` cuprinsa de amintirile traite alaturi de bunica mea.Iar cu gandul pana la caderea nopti sa trec sa ii pun in vaza acel buchet de flori.
