Imi aduc aminte si acum cu drag,… prima mea zi de liceu, ah ce vremuri au fost.
Perioada aceea au fost o “aventura” care a inceput acum cinci ani. In ziua in care am urcat in asa zis-ul tren al adolescentei, care ne-a dus pe fiecare in parte, prin anumite locuri in care am cunoscut ce-i binele si raul, am cunoscut primi fiori ai dragostei adolescentine; ne-am intalnit pe drum cu fericirea… fiind intunecata de lacrimi si clipe grele in care am incercat sa ne ridicam, sa mergem mai departe in viata. Pentru ca fiecare dintre noi am stiut ca atunci cand o usa se inchide o alta se deschide.
Multi pe care i-am cunoscut in ani de liceu, mi-au devenit prieteni buni, am ras, ne-am bucurat de timpul petrecut impreuna, pe holurile liceului. Curand liceu se va termina, iar maine… poate multi dintre noi vor uita ca am fost colegi… ca am ras impreuna, am copiat la lucrari in speranta de a lua o nota mare la o materie grea… dar esuand prin simplu fapt ca am fost prinsi; orele in care umpleam foi cu colega de banca, povestind; portretele nevazute nici in ziua de azi de profi`… doamne ce bine mai… aratau :-> ;inimioare, formule, fragmente de melodi, poezii la minut facute, pete de oja, toate au impodobit banca in acei ani.
Acum stau si privesc…. undeva departe se vede… umbra gari, stiu ca acolo in gara aceea trenul se va opri, iar ani de liceu se vor sfarsi. V-om cobora… un roman din viata noastra se va inchide. Iar de acolo fiecare dintre noi va extrage un “bilet”, iar dupa ,se va duce in alta gara in care il asteapta alt tren care il va duce spre alte locuri pline de necunoscut, alte meleaguri…
Lovindu-ne fiecare dintre noi de alte greutati, privind viata cu alti ochii, trecand peste alte urcusuri si coborasuri… si cu toti asa incet vom uita ca mai ieri am fost copiii care fugeau pe coridoarele pusti ale scoli.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu