Amintiri...

Soarele inca se mentine pe cer dar razele lui nu imi mai incalzesc chipul, iar frunzele nucului nu ma mai apara de arsita verii. Acum doar cateva frunze se leagana agale in timp ce vantul adie usor, aducand cu el mirosul dulce al livezilor de vita de vie, incarcate cu ciorchine de struguri si de pe cararile lungi de meri si peri.

Privesc in jur... Imi aduc aminte de vacanta,din zilele calde. Erau doar zambete de fericire, multe povesti si glume si nelipsitele fragmente de iubire.

Azi e 21 septembrie prima zi din solstitiul de toamna, iar asta imi aminteste si mai clar ca vara a trecut si ca au ramas doar amintirile pe care le poti asculta si azi printre crengi.

Ma plimb pe cararea vacantei... Privesc lumea si pustiurile. Ma asez pe marginea bordurii si inchid ochii. Razele amortite ale soarelui, vantul care misca crengile amintindu-mi de brizele calde ale verii la fel ca si fosnetul frunzelor si cantecul pasarilor.Toate aceste lucruri care imbraca amintirile dintr-o vara... toate raman doar simple amintiri pentru tine cititorule dar pentru mine, un lucru drag...

Ploaia.

In asfintit, aleele sunt pustii, toate vietatile orasului,s-au adapostit lasand in urma lor doar pasii grabiti si teama de a nu se atinge cu lacrimile cerului.

A inceput ploaia, un fulger a luminat cerul, un tunet a cutremurat pamantul lovind haotic in zari indepartate. Imi pare ca zig-zagul traiectoriei lor prabuseste in apus o constelatie, iar stelele risipite pe pamant vin sa-ti lumineze pasii catre casa mea.....

Sa mergem in ploaie, afara, nu mai vreau sa privesc caderea ploii dincolo de fereastra aburita, vreau sa alergam pe strazi desculti,fara umbrele...

Sa stam si sa ascultam simfonia infinitelor picaturi ce mor lovite de frunzele copacilor...

Valuri

Valuri mari spargandu-se de stancile de la tarmul mari. Soarele cald al primaverii apune peste micul oras .Locul unde a prins viata o prea-frumoasa poveste de iubire...dar valurile nu au facut decat sa risipeasca nisipul.Asa a fost si iubirea lor. Mereu aceeasi, mereu alta, dar acum e prea tarziu pentru ei. Drumurile lor se despart.Se pare ca si drumurile pe care s-au decis sa le urmeze nu se intersecteaza. Nu va uita niciodata.plimbarile cu el pe motor, stand impreuna,asteptand zorile unei noi zile. Nici trandafiri care o asteptau pe veranda nu-i va uita impreuna cu-n bilet, pe care erau vorbe calde, pline de dragoste. Chiar si inelul de logodna...sta acum pe o stanca asteptand.....din pacate asteptarea lui va fii nelimitata.Totul s-a terminat, ce-a fost a fost. Vantul cald al seri ii imprastie suvitele tinerei domnite care sta citind pentru ultima data micul bilet.".........eu nu mai am ce sa-ti ofer. Tu nu mai ai ce sa-mi dai.Te rog nu plange intre noi totul se opreste aici.Trebuie sa plec......" Suspina adanc si da drumul la bilet, randurile de regret se pierd in valurile mari, iar inelul este aruncat si el printre stanci. Din nou valuri spargandu-se,...mii de lacrimi curgand pe stanci.Au fost doar lacrimi de iubire.

In care viata?

Fiecare dintre noi aude in viata aceste cuvinte: ”Lasa cu timpul ai sa uiti,vei da peste alte greutati si ai sa uiti. Dar stau si ma intreb in care viata am sa uit? Oare in care univers nu-mi voi mai aminti, am vrut sa devin o floare,ele nu au amintiri…

Ele nu isi aduc aminte d parfumul tau si ochii…..ma sfaram si-acuma in cioburi mii si mii. La fel si gandurile mele,care iar se intorc la tine,o data si-nc-o data. De la pamant la Ceruri, pana la soare si-napoi.Si stau si ma tot intreb mereu:cum ai crezut vreodata ca am sa uit pur si simplu..am sa uit de noi?sa uit d tine?....

Nu se poate asa ceva e ca si cum s-ar pierde in uitare,ca mai apoi pustiul sa se asterne peste noi…

Nici macar pe cer nu ar mai fi stele,din care sa mai aprind o zare,nu ar mai fi soare,simpu,doar ploi…lungi si triste.

Tu ai fost ingerul care mi-a dat aripi sa zbor.Am invatat sa cupind in palme a lumii taina a fericiri.Sa fur din soare raze,sa pot pluti printe nori d fericire.Am furat un strop din surasul tau si din privire,sa pot pastra cu mine in timp cand eram fericiti,iubind ca doi copiii.Iar tu spuneai ca am sa te uit...iar eu ma intreb si in ziua d azi in care viata?.....