Bunica

Umbrele copacilor se modeleaza pe zid.E cald.Prognoza meteo a anuntat in continuare temperaturi peste 36 C.E totusi sfarsitul lunii august.Trotuarul e o lava incinsa.Sticla de apa,e singura care ma ajuta sa rezist.

Imi vin in minte vorbele bunicii : "sa porti mereu ceva pe cap,pe asemenea calduri…".Cu parere de rau,niciodata nu am adorat palarile de vara,mi se par ciudate.

Ma indrept grabita spre casa.La cativa pasi in fata mea era o domna mai in varsta,vindea flori.

Ma opresc sa cumpar un buchet de flori,cu gandul ca am sa trec pe la ea.Ii placeau atat de mult florile,bucuria sufletului ei.Tin minte de cand eram mica curtea plina de flori.De cand dadea firul ierbii pana toamna tarziu.

Bunica era o mangaiere pentru toti,o fire blnda,calda,mereu incercand sa ajute. O a doua mama.

Acum,lacrimi imi inunta fata .

Privesc tabloul de pe raftul din biblioteca.Cum ma tinea in brate si imi canta.Inchid ochii si ma las` cuprinsa de amintirile traite alaturi de bunica mea.Iar cu gandul pana la caderea nopti sa trec sa ii pun in vaza acel buchet de flori.

Din anii de liceu...

Imi aduc aminte si acum cu drag,… prima mea zi de liceu, ah ce vremuri au fost.

Perioada aceea au fost o “aventura” care a inceput acum cinci ani. In ziua in care am urcat in asa zis-ul tren al adolescentei, care ne-a dus pe fiecare in parte, prin anumite locuri in care am cunoscut ce-i binele si raul, am cunoscut primi fiori ai dragostei adolescentine; ne-am intalnit pe drum cu fericirea… fiind intunecata de lacrimi si clipe grele in care am incercat sa ne ridicam, sa mergem mai departe in viata. Pentru ca fiecare dintre noi am stiut ca atunci cand o usa se inchide o alta se deschide.

Multi pe care i-am cunoscut in ani de liceu, mi-au devenit prieteni buni, am ras, ne-am bucurat de timpul petrecut impreuna, pe holurile liceului. Curand liceu se va termina, iar maine… poate multi dintre noi vor uita ca am fost colegi… ca am ras impreuna, am copiat la lucrari in speranta de a lua o nota mare la o materie grea… dar esuand prin simplu fapt ca am fost prinsi; orele in care umpleam foi cu colega de banca, povestind; portretele nevazute nici in ziua de azi de profi`… doamne ce bine mai… aratau :-> ;inimioare, formule, fragmente de melodi, poezii la minut facute, pete de oja, toate au impodobit banca in acei ani.

Acum stau si privesc…. undeva departe se vede… umbra gari, stiu ca acolo in gara aceea trenul se va opri, iar ani de liceu se vor sfarsi. V-om cobora… un roman din viata noastra se va inchide. Iar de acolo fiecare dintre noi va extrage un “bilet”, iar dupa ,se va duce in alta gara in care il asteapta alt tren care il va duce spre alte locuri pline de necunoscut, alte meleaguri…

Lovindu-ne fiecare dintre noi de alte greutati, privind viata cu alti ochii, trecand peste alte urcusuri si coborasuri… si cu toti asa incet vom uita ca mai ieri am fost copiii care fugeau pe coridoarele pusti ale scoli.

O scrisoare,,,

O scrisoare...un fragment

“Iubitul meu,nu-ti fie frica.Nu vorbi.Ramai asa cum esti.Sunt langa tine.Ma simti?Cand te ating pentru ultima oara…vei simti,caldura,dar nu vei sti unde.Poate,va fi pe ochii tai.Cine ar putea sterge aceste moment?Nu are sfarsit,nu vezi?Ce suntem meniti sa facem,am facut.Crede-ma iubitule,am facut-o pentru totdeauna.Si daca iti strica fericirea,nu ezita pentru un moment…sa uiti acesta femeie,care spune acuma…fara nici un regret…adio.”

Ochii inlacrimati,privesc in continuare randurile.Isi aminteste si acum acele ore,grele cand scrise scrisoarea.O gasise intr-o carte.Impachetata frumos in plicul in care il expediase.Cuvinte grele.Amare.Dorea din tot sufletul ca aceea scrioare sa fie tot.Aceea etapa din viata ei sa fie acolo in acele randuri.Iar o data cu expedierea scrisori,sa lase totul acolo.Viitorul sa nu ii mai fie umbrit, nici macar fragmente de amintiri.

Rafturi pline cu carti pana in tavan,o mica masa rotunda avand doua fotolii acoperite cu paturi din casmir de culaore frunzelor toamnei tarzii.Pe masa era o vaza.Isi amintea de vaza aceea,o cumparare special pentru camera aceea.Culorile calde erau bine venite intr-o camera simpla si sobra.Punea flori proaspete in fiecare dimineata.Chiar si biroul era neschimbat.Aceeasi veoza,langa un stilou in suportul sau si o scumiera de abanos.Usile de la terasa fiind deschise.Aerul cald al luni august navali inauntru.Soarele isi strecura razele printre nori mari si albi de pe cer,luminand incamperea,dar nu si chipul ei.

Au trecut ani,de cand nu a mai fost in acel conac.Plecase…dorind sa stearga orice amintire,fragment din ani aceea.Nu reusi.Imagini peste imagini ii apareau mereu…margele,carti de joc,pahare,dantele,rasete stridente,zambete inselatoare,gesturi vulgare,dansururi extravagante,clape de pian dezacordate,ingerii dansand pe tavan,flori,biletele de amor…mult prea multe pentru sufletul ei fragil.Si-a azvarlit inima.Ca un copil care isi arunca jucaria.Gemul vieti nu mai poate fii facut din nou ghem si aruncat din nou in incercarea de a croi alt drum.Nu e chip de asa ceva…ca sa fii prevazator,sa poti privi in fata si sa vezi primejdia.

Cuvinte elegante,asezate pe pagina,oferind o estetica aparte.Se opreste.Gandurile ei se opresc doar un singur cuvant ii mai rasuna in minte “ADIO”.Intrebandu-se daca defapt acela a fost cuvantul care a intamplinat-o de prima data cand a intrat in conac.In ziua aceea cand viata ei din trecut a fost stearsa de chipul lui.Viitorul deschiziandu-se brscu si fara voia ei.Oferindu-i-se o viata noua in care nu spera ca va ajunge niciodata,intr-un paradis…mascat.Iar din momentul in care faceai parte din familie,adevarata fata a oamenilor din inalta societate se arata,fiind mascat cu diplomatie.In spatele scenei era o lume marsava,a minciunilor,inselaciunilor,crimelor ,tradarilor…duhoarea lor incoltindu-te,incercand sa te mituiasca in jocul lor murdar.

Privea in gol.Intrebandu-se oare acela sa fii fost singurul cuvant care l-a auzit de fapt,atunci cand toti au intampinat-o de bun venit,un simplu “adio!”.

Din fundul livezii se starnise un vartej de vant.Trecu nebuneste printre pomii.Revarsandu-le frunzele si se pierdu prin usile deschise in adancul conacului,cutremurand tacerea,nelinstind perdelele,infiorand pustietatea incaperi.

Mana ei flutura prin lumina un gest ca spre departari.

Amintiri...

Soarele inca se mentine pe cer dar razele lui nu imi mai incalzesc chipul, iar frunzele nucului nu ma mai apara de arsita verii. Acum doar cateva frunze se leagana agale in timp ce vantul adie usor, aducand cu el mirosul dulce al livezilor de vita de vie, incarcate cu ciorchine de struguri si de pe cararile lungi de meri si peri.

Privesc in jur... Imi aduc aminte de vacanta,din zilele calde. Erau doar zambete de fericire, multe povesti si glume si nelipsitele fragmente de iubire.

Azi e 21 septembrie prima zi din solstitiul de toamna, iar asta imi aminteste si mai clar ca vara a trecut si ca au ramas doar amintirile pe care le poti asculta si azi printre crengi.

Ma plimb pe cararea vacantei... Privesc lumea si pustiurile. Ma asez pe marginea bordurii si inchid ochii. Razele amortite ale soarelui, vantul care misca crengile amintindu-mi de brizele calde ale verii la fel ca si fosnetul frunzelor si cantecul pasarilor.Toate aceste lucruri care imbraca amintirile dintr-o vara... toate raman doar simple amintiri pentru tine cititorule dar pentru mine, un lucru drag...

Ploaia.

In asfintit, aleele sunt pustii, toate vietatile orasului,s-au adapostit lasand in urma lor doar pasii grabiti si teama de a nu se atinge cu lacrimile cerului.

A inceput ploaia, un fulger a luminat cerul, un tunet a cutremurat pamantul lovind haotic in zari indepartate. Imi pare ca zig-zagul traiectoriei lor prabuseste in apus o constelatie, iar stelele risipite pe pamant vin sa-ti lumineze pasii catre casa mea.....

Sa mergem in ploaie, afara, nu mai vreau sa privesc caderea ploii dincolo de fereastra aburita, vreau sa alergam pe strazi desculti,fara umbrele...

Sa stam si sa ascultam simfonia infinitelor picaturi ce mor lovite de frunzele copacilor...

Valuri

Valuri mari spargandu-se de stancile de la tarmul mari. Soarele cald al primaverii apune peste micul oras .Locul unde a prins viata o prea-frumoasa poveste de iubire...dar valurile nu au facut decat sa risipeasca nisipul.Asa a fost si iubirea lor. Mereu aceeasi, mereu alta, dar acum e prea tarziu pentru ei. Drumurile lor se despart.Se pare ca si drumurile pe care s-au decis sa le urmeze nu se intersecteaza. Nu va uita niciodata.plimbarile cu el pe motor, stand impreuna,asteptand zorile unei noi zile. Nici trandafiri care o asteptau pe veranda nu-i va uita impreuna cu-n bilet, pe care erau vorbe calde, pline de dragoste. Chiar si inelul de logodna...sta acum pe o stanca asteptand.....din pacate asteptarea lui va fii nelimitata.Totul s-a terminat, ce-a fost a fost. Vantul cald al seri ii imprastie suvitele tinerei domnite care sta citind pentru ultima data micul bilet.".........eu nu mai am ce sa-ti ofer. Tu nu mai ai ce sa-mi dai.Te rog nu plange intre noi totul se opreste aici.Trebuie sa plec......" Suspina adanc si da drumul la bilet, randurile de regret se pierd in valurile mari, iar inelul este aruncat si el printre stanci. Din nou valuri spargandu-se,...mii de lacrimi curgand pe stanci.Au fost doar lacrimi de iubire.

In care viata?

Fiecare dintre noi aude in viata aceste cuvinte: ”Lasa cu timpul ai sa uiti,vei da peste alte greutati si ai sa uiti. Dar stau si ma intreb in care viata am sa uit? Oare in care univers nu-mi voi mai aminti, am vrut sa devin o floare,ele nu au amintiri…

Ele nu isi aduc aminte d parfumul tau si ochii…..ma sfaram si-acuma in cioburi mii si mii. La fel si gandurile mele,care iar se intorc la tine,o data si-nc-o data. De la pamant la Ceruri, pana la soare si-napoi.Si stau si ma tot intreb mereu:cum ai crezut vreodata ca am sa uit pur si simplu..am sa uit de noi?sa uit d tine?....

Nu se poate asa ceva e ca si cum s-ar pierde in uitare,ca mai apoi pustiul sa se asterne peste noi…

Nici macar pe cer nu ar mai fi stele,din care sa mai aprind o zare,nu ar mai fi soare,simpu,doar ploi…lungi si triste.

Tu ai fost ingerul care mi-a dat aripi sa zbor.Am invatat sa cupind in palme a lumii taina a fericiri.Sa fur din soare raze,sa pot pluti printe nori d fericire.Am furat un strop din surasul tau si din privire,sa pot pastra cu mine in timp cand eram fericiti,iubind ca doi copiii.Iar tu spuneai ca am sa te uit...iar eu ma intreb si in ziua d azi in care viata?.....